Divina informaţie sau divinizarea informaţiei?

Viața parohiei Septembrie 26, 2012

Bătrânul nostru dascăl,bădia Grigore, în vârstă de 8 ani și 9 luni după spusa lui (noi știm că are aproape 90 de ani!) povestește cum a apărut în Pipirig pri­mul automobil. Era copil când, pe dru­mul de căruțe dintre Târgu Neamț și Pi­pirig, a sosit un balaur ce ridica un nor de praf și sco­tea fum pe nări. Bătrânii au aprins o lumânare și s-au pus în genunchi convinși că vine sfârșitul lu­mii iar copiii s-au ascuns pe sub paturi și după vetre ca să nu-i prindă diavolul acela zgomo­tos! Azi, stând în fața computerului și imaginându-mi acele clipe, nu pot să nu mă întreb cum or fi reacționat stră­moșii omenirii în fața primei roți?

Când am anunțat în biserică faptul că parohia noastră are un site pe portalul Mitropoliei nu mi-a cerut nimeni adresa noastră digitală. Nu din teamă (sper) ci dintr-o oarecare lipsă de interes. Informația, la noi, circulă prin viu grai. Dar am perceput o oarecare mirare la unii dintre enoriași. Oarecum firesc, din mo­ment ce, în spațiul nostru spiritual, se mai vorbește uneori despre peri­colul pe care îl reprezintă computerul și internetul. Și nu pot să nu te întreb pe tine, cititorule, care acum utilizezi un computer și navighezi pe internet, tu nu te temi?

Așa că am simțit nevoia să spun ceva pe temele enunțate în titlu. Ce are mai special, până la urmă, un com­puter sau calculator? Ce diferență de esență este între această unealtă și o roa­tă, de exemplu? Cu ce schimbă acestea fi­rea umană? Uneltele sunt doar obiecte neînsuflețite, dar...cu o furcă poți munci în gospodărie sau ucide un om. Indiferent de gradul de tehnologiza­re a vieții sau de cât de sofisticate ne sunt uneltele, tot noi suntem cei ca­re facem alegerile. Noi suntem buni sau răi și nu uneltele noastre.

Aparent toate bineface­rile tehnologice ne fac mai fericiți, dar suntem așa? Deși avem atât de multă tehnologie, din ce în ce mai surprinzătoare și mai plăcută, fun­damental suntem aceiași, cu aceleași dureri și doruri.

Computerul nu poate fi conceput astăzi fără internet. Dăunează acesta sufletului sau nu? Ei bi­ne, o ieșire pe internet este ca o ieși­re în oraș. Găsești și biserici dar și baruri, și școli și disco­teci etc. Reprezintă o uriașă sursă de informație. Depinde doar ce întrebări pui. Pe de altă par­te ne aduce aminte că suntem mulți, foarte mulți. Și poate că principalul beneficiu al internetu­lui es­te tocmai această conștiință a alterității, a faptului că nu exist doar eu, indi­vidul, sau gru­pul meu etnic ori religios ci sunt și alții, ceilalți și altfel decât mi­ne, iar ei nu sunt dușmani sau extratereștrii ci frații mei, copiii aceluiași Dum­nezeu.

Divinizăm noi oare tehnologia aceasta fascinantă a informației? Cred că da. Avem tendința să ne facem idoli din orice sau oricine. Dar cel mai periculos este când ne idola­trizăm pe noi înși­ne. Și asta o facem chiar și atunci când ne închinăm în fața propriilor noastre realizări. Ne as­cundem în spatele unui mouse și al unei tastaturi, prefăcându-ne că ne intere­sează, că ne pa­să, fiind de fapt atotsuficienți și moi în confortul nostru tehnologic. Nu ne mai interesează "mai departele" din nimic. Dar simțim teama. Iar teama este un semn că nu este bine în sufletul nos­tru. Și poate că pa­re para­doxal dar, dacă ne temem de tehnologie (ajunsă în era noastră la stadiul de tehnologie a informației) înseamnă că o divinizăm!...

Orice realitate din lumea informați­ei digitale, din lumea computerelor și a internetului este una virtuală. Devine o "realitate reală" doar când o accesăm. Și de aceea mă gândeam să fac pu­blică adresa de web a lui Dumnezeu sau pagina Lui de pe Facebook. Dar nu are cont pe Face­book așa că nu există!!! Dacă vorbim de Dumnezeu nu ne prea gândim la informație ci mai cu­rând la energie. Și avem un exemplu cotidian în "banalul mira­col" al sfințirii apei. Acolo vine o energie divină și schimbă ceva în clustere (structurile de mole­cule) din apa comună și o tran­sformă în agheasmă, apă sfințită. Dar e vorba doar de ener­gie aici (cel puțin așa cum înțele­gem noi energia)? Sau avem și informație? Pentru că doar o infor­mație ar putea comanda unei structuri moleculare să se schimbe. Tot așa când mergem la un mare duhovnic, un harismatic care ne spu­ne înainte viitorul sau cele ce nu se pot vedea din sufletul nostru. Energia di­vină care lucrează în el și prin el nu este oare purtătoare de informație, tot așa cum combinațiile de 01 se fac pe baza unor treceri sau non-treceri de energie electrică?

Acestea fiind spuse (mai corect zis "întrebate") să vorbim și despre soft și soft-uri. La computer este destul de simplu. Dar la om? Și noi folosim un fel de soft, de program prin care accesăm și folosim informația din jurul nostru. Aceste soft-uri sunt de obicei preluate din societate, din fami­lie, din școală etc. Sunt fabricate de om și folosite de el cu mai mult sau mai puțin succes. Dar oare Creatorul nostru ne-a trimis în lume fără nici un soft de bază, fără Bios, progrămelul care ne dă viață? Greu de crezut. Pentru că, dacă ar fi așa, nici un alt program nu ar putea fi insta­lat în viața noastră. Prin urmare avem în noi atât informația necesară cât și resursele pentru a o fo­losi. Nu trebuie decât să vrem. Și este mai aproape decât la un click distanță.